PUBLICAŢIE EDITATĂ DE STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE
Coperta

Continutul
Prin amabilitatea domnului Vasile Simileanu, director-fondator al publicaţiei "Geopolitica", am primit la redacţie revista "Periscop", editată de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul de Informaţii Externe. Publicaţia apare trimestrial şi, aşa cum este lesne de anticipat, articolele sunt din domeniul relaţiilor internaţionale, geopoliticii şi spionajului. Revista poate fi citită în format pdf accesând site-ul asociaţiei, cu un click »aici«.
Răsfoind revista, ne-au atras atenţia câteva articole. Din rubrica "Servicii speciale" ne-am oprit asupra articolului "Demontarea unei ample operaţiuni de dezinformare sovietice: România – cal troian al URSS în Occident", semnat de I.C.Popa şi care porneşte de la lectura cărţii istoricului american Lary L. Watts "Fereşte-mă, Doamne, de prieteni... Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România". Este, practic, o prezentare a cărţii menită a aduce în atenţia cititorului eforturile (după cum s-a văzut, încununate de succces) ale KGB-ului în decredibilizarea României în plan extern. Pentru a vă incita la lectură, reproducem un fragment din carte, acelaşi pe care l-a folosit şi autorul în ilustrarea articolului său:
„Măsurile active” sovietice împotriva României se întindeau pe un spectru larg. Pe de o parte, KGB-ul şi serviciile partenere au încercat să „relativizeze” şi să minimalizeze devierea României, ca insignifiantă, de neremarcat şi fără niciun merit special. Pe de altă parte, acelaşi deviaţionism era prezentat ca o operaţiune de dezinformare – „un cal troian” sovietic – şi amplificat ca având un sens total negativ asupra intereselor SUA. Această idee corespundea conservatorismului profesional şi prejudecăţilor spionajului SUA, la fel cum se întâmplase, spre exemplu, în 1958, când CIA a respins ideea că România „încerca din proprie iniţiativă să facă paşi spre autonomie”, cu argumentul că acest lucru nu putea fi realizat decât „sub auspicii sovietice”; şi în 1962, când a judecat comportamentul curajos al Bucureştiului ca fiind posibil „numai cu aprobarea lui Hruşciov şi a Partidului Comunist Sovietic”. Chiar şi cu ocazia remarcabilei „declaraţii de independenţă”, din aprilie 1964, CIA nu a putut înţelege comportamentul României decât ca parte a unei tendinţe generale, postulând că şi ceilalţi membri ai Pactului făceau, „probabil”, acelaşi lucru, dar mai în linişte şi cu mai multă circumspecţie...
Trecem la rubrica "Cultura de securitate, cultura politică" şi vă supunem atenţiei (nu neapărat pentru că este primul articol) "Statutul internaţional al Basarabiei în perioada interbelică", semnat de Ioan Popa. Articolul a apărut cu prilejul împlinirii a 200 de ani de când Basarabia a fost alipită Imperiului Ţarist în urma "Păcii de la Bucureşti". Articolele din rubrica "Analize politico-strategice" trec pe sub lupă situaţia din mai multe puncte fierbinţi sau în curs de încălzire de pe întreg mapamondul. Evenimentele din partea de nord a continentului african nu puteau fi trecute cu vederea, aşa că "Primăvara arabă sau «primăvara islamică»" este dezbătută de ambasador prof. Dumitru Chican, încercând să dea câteva răspunsuri la întrebări care "pun în discuţie rezultatele, transformările survenite şi, mai ales, direcţia în care se îndreaptă societăţile musulmane". De asemenea, "Riscuri asimetrice: extremismul în Balcani" este un articol care ne-a atras atenţia fie şi prin proximitatea spaţială a fenomenului, semnatarul articolului, ambasador dr. Vasile Leca considerând că "prezenţa în creştere, în spaţiul fostei Iugoslavii, a peste 5 000 de islamişti «căliţi» în războaiele din ultimele decenii din Bosnia, Kosovo şi Macedonia ilustrează că extremismul şi islamismul radical nu au graniţe, reprezentând un pericol pentru securitatea regională şi europeană". Încheiem rubrica prin aducerea în atenţie a articolului "Evoluţii politico-militare în America Latină", semnat de Virgiliu Faur-Criscior, deoarece se pare că atenţia ni s-a concentrat (cum este firesc, de altfel) asupra evenimentelor din Balcani şi din Orientul Apropiat, "uitând" că mai sunt şi alte puncte roşii pe glob. Aflăm astfel că "în Columbia, Ministerul Apărării Naţionale a devenit cea mai importantă structură din cadrul prezentului executiv de la Bogota, pe fondul complexităţii situaţiei interne, cât şi datorită compeţentelor extinse pe care le-a primit această instituţie în domeniul asigurării stabilităţii ;i securităţii interne, al pazei frontierelor ţării, al combaterii forţelor extremiste FARC şi LN , a terorismului şi crimei organizate". Rubricile "Memorialistică - consemnări", "Mozaic cultural" (cea din urmă dedicată Anului Caragiale) şi "Din activitatea ACMRR-SIE" încheie numărul 2 din acest an al revistei.